Ulei cutie de viteza

Subcategorii

• Ulei cutie manuala

  Această categorie se referă la un fluid specializat care conține modificatori speciali de frecare pentru transmisii care utilizează ansamble mecanice de sincornizare; aceste sincroane pot fi realizate din compozite de fibră de carbon, metale galbene, metal sinterizat. Se poate spune în siguranță că aceste fluide pot utiliza grade de viscozitate atât din tabelul de grade de ulei de motor SAE J300, cât și din tabelul de grade de ulei de angrenaj J306, dar preferăm să le folosim acesta din urmă deoarece oferă protecție superioara la vascozitati reduse. Un lubrifiant de transmisie manuală GL-4 poate avea orice viscozitate de la 6 cSt (similar ATF) la aproximativ 15.5 cSt

  Utilizarea fluidelor “generice” GL-5 în transmisiile manuale sincronizate NU este recomandată din cauza posibilului conținut ridicat de sulf, necesar pentru protecția la presiune extremă GL-5. Majoritatea uleiurilor de angrenaj “generice” GL-5 sunt, de asemenea, compatibile LS (alunecare limitată), ceea ce le face prea alunecoase pentru sarcina sincroanelor. De asemenea, un ulei de angrenaj hipoid GL-5 xxW-90 tinde să fie mai vascos decat un GL-4 xxW-90.

  Toate fluidele de mai jos nu sunt corozive pentru sincroane sau piesele din metal galben. In acelasi timp utilizează compuși chimici care atenuează sau inhibă efectele corozive ale sulfurului și fosforului (cum ar fi calciul, magneziul, borul, potasiul). Acestea oferă, de asemenea, coeficientul de frecare adecvat pentru schimbări netede și rapide.

• Ulei ATF

  • “Cât de des ar trebui să schimb uleiul de cutie automata?” Depinde de vehiculul tău și de obiceiurile tale de conducere. Schimbările recomandate ale uleiului de cutie automata variază de la 40.000 km / 2 ani până la niciodată. Iată câteva sfaturi pentru a determina cât de des să schimbi lichidul de transmisie:
  • Verifică manualul proprietarului: Recomandările producătorului original de echipamente (OEM) pentru cât de des să schimbi lichidul de transmisie automată acoperă o gamă largă de kilometri, în funcție de an, marcă și model.
  • Obiceiurile de conducere: Dacă obiceiurile tale de conducere sunt ca cele ale majorității șoferilor și se încadrează în categoria “severă” (remorcarea, transportul, călătoriile zilnice mai scurte de 16 km etc.), mulți OEM recomandă schimbarea lichidului de transmisie mai frecvent.
  • În concluzie, frecvența schimbării lichidului de transmisie depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul de transmisie automata. Transmisiile DCT au un general un interval mai lung iar cele CVT un interval mai scurt decat cutiile automate conventionale (cu angrenaje planetare). Este întotdeauna o idee bună să consultați manualul proprietarului pentru recomandările specifice vehiculului.
  • Un cuvânt rapid despre transmisiile “umplute pe viață”. Acestea devin tot mai frecvente pe măsură ce producătorii de echipamente originale (OEM) caută modalități de a scuti șoferii de întreținerea nedorită. Ele par a fi numai avantaje, dar este important să schimbi lichidul în aceste unități, în special dacă remorchezi sau transporti.
  • Se pesupune că acestea vor dura toată viața vehiculului, dar ce crezi că se va întâmpla dacă transmisia eșuează odată ce garanția expiră? Veți fi blocați cu o factură de reparație considerabilă, asta se va întâmpla. Fiți proactivi și schimbați partial lichidul la fiecare 60.000 km.
  • Mulți șoferi uită complet de transmisia lor până când începe să schimbe vitezele greu, să sacadeze, sa patineze sau să ezite. 
  • Căldura distruge transmisiile. În timp, lichidul de transmisie se oxidează (se descompune chimic). Căldura mare generată de remorcare și transport accelerează procesul. Lichidul care s-a descompus poate cauza formarea de depuneri, care blochează trecerile înguste de ulei și contribuie la glazurarea pachetelor de discuri. În curând, vehiculul dvs. poate începe să schimbe vitezele prost.
  • Simptomele lichidului de transmisie scăzut. Nu doar căldura duce la schimbarea proastă a vitezelor. Lichidul de transmisie scăzut poate prezenta, de asemenea, o serie de probleme, inclusiv… schimbări neconstante, sacadate, ezitare, creșterea temperaturilor de transmisie. Lichidul de transmisie îndeplinește o serie de funcții vitale, una dintre acestea fiind să acționeze ca un fluid hidraulic pentru a permite schimbarea vitezelor. Când computerul vehiculului tău îi spune transmisiei să schimbe vitezele, presiunea hidraulică (furnizată de lichid) strânge o serie de plăci împreună în interiorul unui pachet de ambreiaj pentru a conecta motorul la arborele de ieșire al transmisiei și pentru a direcționa puterea către roți. Lichidul scăzut poate duce la aspirarea aerului în intrarea pompei de lichid de transmisie. Când aerul și lichidul se amestecă, creează spumă, care reduce presiunea hidraulică și interferează cu schimbările clare, consistente pe care le dorești atunci când conduci.
  • Lichidul de transmisie scăzut poate, de asemenea, să împiedice convertorul de cuplu să se umple complet, ceea ce reduce transferul de cuplu și provoacă ezitare și pierderea puterii. În cazuri extreme, vehiculul nu se va mișca decât dacă accelerați motorul.
  • Mecanicul tau stie sa verifice nivelul dupa schimbarea uleiului? La ce temperatura? Cu motorul pornit sau oprit? Din pacate Mitica invata doar din erori.
• Cutie dublu ambreiaj

• Ulei CVT

  Uleiul pentru transmisii cu variație continuă (CVT) și lichidul pentru transmisii automate (ATF) sunt ambele concepute pentru utilizare în transmisiile vehiculelor. Iată ce diferențiază uleiul CVT de ATF:

  1. Caracteristici de frecare: Uleiul CVT este formulat cu modificatori specifici de fricțiune. Aceste transmisii se bazează pe un sistem de curele și scripeți de diametru variabil, iar fluidul trebuie să mențină un coeficient ridiat de frecare pentru a preveni alunecarea. În contrast, ATF-ul este proiectat pentru o alunecare controlata intre discuri pentru a facilita schimbarea lină a vitezelor în transmisiile automate convenționale .

  2. Aditivi antiuzura:  Aditivii din uleiul CVT sunt de asemenea unici si generos dozati, deoarece trebuie să răspundă la presiunile înalte date de contactul constant metal-pe-metal inerent sistemelor CVT.

  3. Stabilitatea la tăiere: Uleiurile CVT sunt formulate pentru a avea o stabilitate mare la tăiere. In general se folosesc mai putini polimeri dar inca nu pot ramane stabile in timp la fel ca ATF-urile unde durata de schimb de ulei este mai mare.

  Datorită acestor diferențe, este crucial să nu se interșimbe aceste fluide. Utilizarea ATF într-un CVT poate duce la uzură crescută, alunecarea curelei și, în cele din urmă, la eșecul transmisiei. Prin exceptie CVT-ul hibird Toyota foloseste ATF.